Acest tablou a Preasfintei Fecioare este situat în una dintre capelele Bazilicii Iubirii Milostive din Collevalenza (Italia). Este opera pictorului Elis Romagnioli. O reprezintă pe Maria Mijlocitoare, cu un crin pe piept şi cu braţele deschise, mijlocind îndurare de la Fiul său Divin.

“Iosif, fiul lui David”, aşa îl numeşte îngerul. Logodna lui cu Fecioara Maria l-a scos în evidenţă pe acest om“drept”. Tradiţia populară îl prezintă pe Sfântul Iosif în competinţă cu alţi tineri aspiranţi la mâna Sfintei Fecioare. A fost ales el pentru că, conform tradiţiei, bastonul pe care-l a înflorit ca prin minune, pe când cele pe care le aveau ceilalţi tineri s-au uscat. Legenda aceasta are un semnificat mistic: din trunchiul uscat a Vechiului Testament a izvorât harul vestind răsăritul soarelui mântuirii.

S-a născut în Franţa, în oraşul Alecon, pe 2 ianuarie 1873, din Luis Martin şi Acelia Maria Guerin, ambii venerabili. A murit în 1897 şi în 1925 Papa Pius al XI-lea a canonizat-o, proclamând-o mai târziu patroană universală a misiunilor. O chema “steaua pontificatului meu” şi o definea “uragan de glorie”, datorită afectului şi devoţiunii care o însoţeau în popor pe această tânără călugăriţă carmelitană. A fost proclamată Doctor al Bisericii de către Ioan Paul al II-lea, pe 19 octombrie 1997 (ziua universală a misiunilor).

Iosif Benedict Cottloengo, cel mai mare dintre cei 12 fii a lui Iosif Anton Bernardin şi Angela Calerina Benedicta Chiarotti, s-a născut în după-amiaza zilei de 3 mai 1786 în Bra, Italia. Datorită circumstanţelor provocate de către revoluţia franceză, Cottolengo a fost obligat să-şi completeze studiile în teologie în mod clandestin. În iunie 1811 a fost hirotonit preot şi imediat după aceia a fost numit adjunct în Corneliano de Alba unde celebra Sfânta Liturghie la ora trei noaptea pentru ca oamenii să poată participa, mai înainte de aşi începe activităţile. Le spunea: “recolta va fi mai bogată cu binecuvântarea lui Dumnezeu”.