ÎNCEPUT | STRUCTURA SITULUI | INTRANET | CONTACT |

Top 5 a săptămânii
Vizualizari Occasions: 18
Novena Iubirii Milostive
Vizualizari Occasions: 14
Asociația Laicilor Iubirii Milostive.
Vizualizari Occasions: 12
Răstignitul
Vizualizari Occasions: 12
Viața Maicii Speranța
Vizualizari Occasions: 11
În familie

Início » Familia Iubirii Milostive » Sfinții noștri protectori » Sfântul Benedict Cottolengo


Sfântul Benedict Cottolengo

Iosif Benedict Cottloengo, cel mai mare dintre cei 12 fii a lui Iosif Anton Bernardin și Angela Calerina Benedicta Chiarotti, s-a născut în după-amiaza zilei de 3 mai 1786 în Bra, Italia. Datorită circumstanțelor provocate de către revoluția franceză, Cottolengo a fost obligat să-și completeze studiile în teologie în mod clandestin. În iunie 1811 a fost hirotonit preot și imediat după aceia a fost numit adjunct în Corneliano de Alba unde celebra Sfânta Liturghie la ora trei noaptea pentru ca oamenii să poată participa, mai înainte de ași începe activitățile. Le spunea: "recolta va fi mai bogată cu binecuvântarea lui Dumnezeu".

La Torino a obținut Doctoratul în teologie și mai târziu a fost numit canonic. Această numire nu-i dădea nici-o satisfacție și a trecut printr-o mare criză, întrucât simțea nevoia de a face mai mult pentru comunitățile creștine care nu puteau dispune de prea mare ajutor.

Când a trebuit să asiste, neputincios, la moartea Anei Maria Gonnet, care era însărcinată și înconjurată de către ceilalți fii care o plângeau, a simțit că acela era momentul de a face mai mult pentru oameni. Acea femeie suferea de o boală necunoscută și avea nevoie să fie ajutată în mod continuu. Deși așa nu a fost primită în vre-un spital pentru că sarcina era înaintată și era foarte săracă. Preotul a încercat s-o ajute la naștere, într-o baracă, dar n-a putut s-o salveze și a murit în brațele lui, tocmai pe când îi administra sfintele sacramente. Cottolengo reușește să-l boteze pe copil, mai înainte ca și acesta să moară. În fața acestei tragedii preotul se emoționează adânc și decide să vândă tot ce are, până și mantia lui, închiriază câteva instrumente și începe o activitate de binefacere, dăruind casă și masă unei bătrâne paralizate, începând de pe 17 ianuarie 1828; a numit această inițiativă "volta rossa". În scurt timp acest loc devine un centru de ospitalitate pentru cei ce nu erau primiți în spitale.

Pius al IX-lea numea acest loc "casa minunilor". Când autoritățile i-au cerut să închidă casa, ca o precauție împotriva epidemiei de holeră din anul 1831, Cottolengo și-a încărcat pe un măgar lucrurile lui și, însoțit de două surori a prăsit orașul Torino. În loc să se descurajeze el spunea: "plantele pentru a crește mai mult și pentru a da rod trebuiesc replantate din nou. La fel și noi. Ne vom replanta și vom crește mai mult". Și s-a stabilit într-un cartier din afara orașului, numit Valdocco, într-un edificiu abandonat. La intrare au pus un panou pe care era scris: «Caritas Christi urget nos!» (Iubirea lui Cristos ne întărește).

Astfel, opera lui Iosif Cottolengo s-a transformat în ceea ce mai târziu s-a numit "Mica casă a Divinei Providențe". Încet, încet s-au construit mai multe edificii. "Casa credinței", "Casa speranței", "Betleem". Toate împreună el le-a numit "Arca lui Noe". Acolo primea bolnavi nevindecabili. Un edificiu l-a destinat bolnavilor mentali pe care el îi numea "prietenii mei dragi". Un alt edificiu l-a dedicat surdomuților și un pavilion l-a dedicat invalizilor. Orfanii și cei abandonați erau primiți fără a le pune vre-o condiție. Un scriitor francez spunea despre opera lui Cottolengo: "Aceasta este Universitatea carității creștine".

Nu avea bani și tot se gândea să-și întărească activitățile și spitalul. Tuturor le spunea cu bucurie: "Providenței lui Dumnezeu îi este la fel de ușor să întrețină 500 ca și 5000 de persoane". Oamenii gândeau că "Mica casă a Divinei Providențe" era ca o piramidă întoarsă care se sprijinea pe un singur loc: marea încredere în bunătatea lui Dumnezeu. Modul în care lucra acest sfânt era cu totul și cu totul întortocheat. Dacă lipseau ajutoarele necesare îngrijirii bolnavilor el îi întreba pe colaboratorii săi dacă mai erau paturi disponibile pentru bolnavi și dacă răspunsul era afirmativ el replica: "Iată de ce nu primim ajutor!" Noi ne preocupăm de cele ce lipsesc în timp ce am putea pune la dispoziție bolnavilor camerele pe care le avem libere. Când colaboratorii săi îi refereau că nu mai sunt locuri libere el răspundea: "atunci să-i primim și pe cei care ne cer ajutor". Dacă-i spuneau că "nu mai au pâine și alte alimente" el răspundea: "să primim și mai mulți nevoiași".

Admirabilă era credința oarbă a lui în Divina Providență; în continuu le explica colaboratorilor săi: "Poate ne va lipsi personalul și altfel de lucruri dar Providența lui Dumnezeu nu ne va abandona nici-o dată". Când își dădea seama că careva dintre ai săi lipsea în credință, el adăuga: "Dumnezeu răspunde cu ajutoare normale celor care se încred în el în mod normal dar el răspunde și cu ajutoare extraordinare celor care au o credință extraordinară". Și, într-adevăr, Dumnezeu nu l-a abandonat nici-odată.

Din păcate natura lui destul de fragilă începea să cedeze și el era din ce în ce mai slăbit. Nu mai avea aceiași putere pe care o avea la început. La 56 de ani, pe patul de moarte, spunea în glumă: "Măgarul nu mai vrea să meargă". Ultimele cuvinte pe care cu greu le-a pronunțat erau o citație din Psalmul 122: "Ce mare bucurie atunci când mi-au spus: să mergem în Casa Domnului". A murit la Chieri, Italia, sâmbăta, în ziua de 30 aprilie a anului 1849 și l-au înmormântat pe 1 mai.

A părăsit "Mica Casă a Divinei Providențe" pentru a oferi locul noului paznic. A fost beatificat de Papa Benedict XV în 1917, iar mai târziu a fost denumit un "geniu al binelui" de către Pius XI. Tot el l-a canonizat pe 19 martie 1934 împreună cu prietenul și vecinul său Sfântul Ioan Bosco.



Artigos relacionados da seção: Sfinții noștri protectori:


Sanctuarul răstignitului
Sanctuarul răstignitului
 
Început | Structura sitului | Contact | Registru | Registru vocațional Copyright ©2008- JUBIRIIMILOSTIVE
eXTReMe Tracker